cânepioară - explicat in DEX

cânepioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.

cânepioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cânepioáră (-pioa-) s. f., g.-d. art. cânepioárei; pl. cânepioáre

cânepioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cânepioară f. plantă numită și cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).

cânepioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂNEPIOÁRĂ, cănepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). — Cânepă + suf. -ioară.