cânepărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNEPĂRÍE, (
2)
cânepării, s. f. 1. Cânepă multă strânsă la un loc.
2. (Rar) Cânepiște. –
Cânepă +
suf. -ărie.cânepărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cânepăríe s. f.,
art. cânepăría, g.-d. art. cânepăríei; pl. cânepăríi, art. cânepăríilecânepărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂNEPĂRÍE, (
2)
cănepării, s. f. 1. Cânepă multă strânsă la un loc.
2. (Rar) Cânepiște. —
Cânepă +
suf. -ărie.