câmpușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂMPUȘÓR, câmpușoare, s. n. (
Pop.) Diminutiv al lui câmp. –
Câmp +
suf. -
ușor.câmpușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)câmpușór (
pop.)
s. n.,
pl. câmpușoárecâmpușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂMPUȘÓR, câmpușoare, s. n. (
Pop.) Diminutiv al lui
câmp. — Câmp + suf. -ușor.