câmpie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂMPÍE, câmpii, s. f. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmp. –
Câmp +
suf. -ie.câmpie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)câmpíe s. f.,
art. câmpía, g.-d. art. câmpíei; pl. câmpíi, art. câmpíilecâmpie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)câmpie f. câmp întins și șes:
partea cea mai mare a Munteniei e o imensă câmpie. [Cf. lat. CAMPANEA].
câmpie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Câmpie f. (numit de Unguri
Topánfalva), regiune stearpă ce se întinde cam în partea de N. a Transilvaniei, între Mureș și Sameș.
câmpie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂMPÍE, câmpii, s. f. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmp. —
Câmp +
suf. -ie.