câinos - explicat in DEX

câinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂINÓS, -OÁSĂ, câinoși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Crud, rău, hain. ♦ (Despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinesc. – Câine + suf. -os.

câinos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
câinós adj. m., pl. câinóși; f. câinoásă, pl. câinoáse

câinos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
câinos a. rău la inimă, nemilostiv: câinosul de tată.

câinos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂINÓS, -OÁSĂ, câinoși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Rău, hain. ♦ (Despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinesc. – Câine + suf. -os.