câinoșenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CÂINOȘÉNIE s. f. Câinie. – Câinos + suf. -enie.
câinoșenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) câinoșénie(-ni-e) s. f., art. câinoșénia (-ni-a), g.-d. câinoșénii, art. câinoșéniei
câinoșenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CÂINOȘÉNIE s. f. Câinie. — Câinos + suf. -enie.