câștigător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂȘTIGĂTÓR, -OÁRE, câștigători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă.
2. Adj. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept. –
Câștiga +
suf. -ător.câștigător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)câștigătór adj. m.,
s. m.,
pl. câștigătóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. câștigătoárecâștigător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂȘTIGĂTÓR, -OÁRE, câștigători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă.
2. Adj. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept. —
Câștiga +
suf. -ător.