băștinaș - explicat in DEX

băștinaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

băștinaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen. – Din baștină + suf. -aș.

băștinaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
băștináș, -ă s. și adj. (d. baștină). Originar, autohton, indigen. V. venetic.

băștinaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băștinaș a. și m. care e de baștină, originar din acea țară.

băștinaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. — Baștină + suf. -aș.