bășicuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂȘICÚȚĂ,bășicuțe, s. f. Diminutiv al lui bășică. [Var.: (reg.) beșicúță s. f.] – Bășică + suf. -uță.
bășicuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂȘICÚȚĂ,bășicuțe, s. f. Diminutiv al lui bășică. [Var.: (reg.) beșicúță s. f.]
bășicuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bășicúță s. f., g.-d. art. bășicúței; pl. bășicúțe
bășicuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂȘICÚȚĂ,bășicuțe, s. f. Diminutiv al lui bășică. [Var.: (reg.) beșicúță s. f.] — Bășică + suf. -uță.