băĭaș - explicat in DEX

băiaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie+ suf. -aș.

băiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
BĂIÁȘ², -Ă, băiéși, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană născută și crescută în municipiul Baia Mare. 2. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din municipiul Baia Mare. (din Baia (Mare) (n. pr.) + suf. -aș)

băiaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
băiáș (băiéș), băiáși, băiéși, s.m. (reg.) 1. miner 2. țigan lingurar, zlătar.

băiaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie publică. – Din baie¹ + suf. -aș.

băĭaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
băĭáș m. (d. baie; ung. bányás. Cp. cu lăĭaș). Servitor la o baie. Lucrător de mină (baie), miner. – În est băĭeș.

băiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băiaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băiaș m. 1. lucrător la o baie sau mină; 2. slugă la o baie de scăldat.

băiaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. — Baie + suf. -aș.