bătători (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV.
1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci.
2. Refl. A face bătături (
2). [
Var.:
bătăturí vb. IV] – Din
bătătură.bătători (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV.
Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦
Refl. A se umple de bătături (
2). – Din
bătătură.bătători (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bătătorí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bătătorésc, imperf. 3
sg. bătătoreá; conj. prez. 3
să bătătoreáscăbătătorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bătătorì v.
1. a călca pământul cu picioarele ca să se așeze, a-l netezi bine;
2. a închide vitele în bătătură.
bătători (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV.
1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci.
2. Refl. A face bătături (2). [
Var.:
bătăturí vb. IV] — Din
bătătură.