bătrânet(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -et.
bătrânet(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Din bătrân + suf. -et.
bătrânet(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bătrânét (rar) (bă-trâ-) s. n.
bătrânet(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. — Bătrân + suf. -et.