bătrânesc - explicat in DEX

bătrânesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

bătrânesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult, vechi. ◊ Cântec bătrânesc = baladă (1) populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. ♦ Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. Culoare bătrânească. – Din bătrân + suf. -esc.

bătrânesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrânesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bătrânesc a. 1. ce ține de om bătrân: apucături bătrânești; 2. care vine de la bătrâni (buni, străbuni, etc.), din vechime: cântec bătrânesc, vorbă bătrânească.

bătrânesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. — Bătrân + suf. -esc.