bătrâior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂTRÂIÓR, -OARĂ,bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior.
bătrâior(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂTRÂIÓR, -OARĂ,bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Var.: bătrâniór, -oáră adj.]
bătrâior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bătrâiór(bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre
bătrâior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂTRÂIÓR, -OÁRĂ,bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. —Var.: bătrâniór, -oáră adj.] — Bătrân + suf. -ior.