băteliște - explicat in DEX

băteliște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc sau pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.

băteliște (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc sau pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eliște.

băteliște (Dicționaru limbii românești, 1939)
bătéliște f. (d. bat). Est. Ocol, țarc de vite. Bătătura unde se joacă hora, loc bătăturit, loc de adunare, de întîlnire. Bătaĭe (suflare) a vîntuluĭ. V. batiște și vĭeliște.

băteliște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bătéliște (reg.) s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști

băteliște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băteliște f. 1. Mold. loc bătătorit de vite; 2. bătătura (unde se joacă): unde era băteliștea flăcăilor și a fetelor CR.; 3. fig. cărare: în băteliștea munților.

băteliște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. — Bate + suf. -eliște.