băteală - explicat in DEX

băteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.

băteală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eală.

băteală (Dicționaru limbii românești, 1939)
băteálă f. pl. elĭ (d. bat). Nord. Ban. Olt. Bătătură (la pînză). Est. Muncă măruntă și multă. A-ĭ sta cuĭva băteală, a te ținea de capu cuĭva (a-ĭ bate capu) să facă ce doreștĭ tu. A-țĭ sta băteală să, a dori mult (să terminĭ ceva). V. batal 1.

băteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

băteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băteală f. Mold. 1. brațele spetezelor răsboiului de țesut; 2. titirezul morii; 3. fig. importun.

băteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. — Bate + suf. -eală.