băsău (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)băsắu (-uri), s. n. – Răzbunare, dorință de răzbunare, ură.
Mag. bosszú (Cihac, II, 480; DAR). Cuvînt
înv., ca și
der. băsăos, adj. (răzbunător).
băsăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)băsăŭ n., pl.
ăĭe (ung.
bösz, mînie,
boszú, răzbunare).
Vechĭ. Ciudă, mînie. Răzbunare. Insultă, ofensă. Vițiŭ.
Azĭ. Nord. (Rev. I, Crg., 13, 151). Ciudă, necaz, ură.