bărzăun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (
Entom.)
1. Bondar.
2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.
bărzăun (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (
Entom.)
1. Bondar.
2. Gărgăun. – Onomatopee.
bărzăun (Dicționaru limbii românești, 1939)bărzăún și -
úne m. (d.
borz. Cp. și cu
bînzar și
bondar).
Vest. Gărgăun (
vespa crabro). Bondar (
bombus terrestris).
bărzăun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărzăún s. m.,
pl. bărzăúnibărzăun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (
Entom.)
1. Bondar.
2. Gărgăun. — Formație onomatopeică.