bărdăcuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂRDĂCÚȚĂ,bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.
bărdăcuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bărdăcúță / bărdăcúț (rar) s. f. / s. n., pl. bărdăcúțe
bărdăcuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂRDĂCÚȚĂ,bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă.
bărdăcuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂRDĂCÚȚĂ,bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). — Bărdacă + suf. -uță.