bărdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV.
Tranz. A ciopli cu barda. –
Bardă +
suf. -
ui.bărdui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV.
Tranz. A ciopli cu barda. – Din
bardă.bărdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărduí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bărduiésc, imperf. 3
sg. bărduiá; conj. prez. 3
să bărduiáscăbărdui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. —
Bardă +
suf. -ui.bărduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bărduì v. a lucra cu barda, a ciopli și netezi un lemn.