bărcuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂRCÚȚĂ,bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă. – Barcă + suf. -uță.
bărcuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂRCÚȚĂ,bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă.
bărcuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bărcúță s. f., g.-d. art. bărcúței; pl. bărcúțe
bărcuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂRCÚȚĂ,bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă. — Barcă + suf. -uță.