bărbăție - explicat in DEX

bărbăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. – Bărbat + suf. -ie.

bărbăție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat¹ (1); vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate; putere; curaj, energie. – Din bărbat¹ + suf. -ie.

bărbăție (Dicționaru limbii românești, 1939)
bărbățíe f. (d. bărbat). Vîrsta de bărbat. Fig. Virilitate, vigoare, forță. Vitejie.

bărbăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bărbățíe s. f., art. bărbățía, g.-d. bărbățíi, art. bărbățíei

bărbăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bărbăție f. 1. vârsta bărbatului; 2. curaj, vitejie.

bărbăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. — Bărbat + suf. -ie.