bărbătesc - explicat in DEX

bărbătesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc

bărbătesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie; viril; curajos, voinic. – Din bărbat¹ + suf. -esc.

bărbătesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
bărbătésc, -eáscă adj. De sexu bărbatuluĭ, masculin. Fig. vitejesc, viril.

bărbătesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști

bărbătesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bărbătesc a. 1. de sexul bărbaților; 2. viteaz,voinic: fă piept bărbătesc AL.

bărbătesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. — Bărbat + suf. -esc.