bărbânță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (
Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează mai ales lapte și brânzeturi. [
Var.:
berbínță s. f.] – Din
magh. berbence.bărbânță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (
Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează lapte și brânzeturi, mai rar băuturi alcoolice. ◊
Expr. Când e brânză, nu-i bărbânță = când ai una, îți lipsește alta. [
Var.:
berbínță s. f.] –
Magh. berbence.bărbânță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bărbấnță, -e, (berbință), s.f. – Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânța cu gura în jos, să curgă ceva izvarniță, ce ar fi în brânză” (Bârlea 1924 II: 646); „Că ai tri berbinț cu brânză” (Papahagi 1925: 228); „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco 1990: 221). Bârbință, poreclă în Bârsana (Lenghel 1979: 132). – Cf. magh. berbence > ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi, DEX); Termenul rutean provine din rom. (Miklosich, Drăganu); Terminologia pastorală este preponderent autohtonă.
bărbânță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărbấnță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțebărbânță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (
Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează mai ales lapte și brânzeturi. [
Var.:
berbínță s.f] — Din
magh. berbence.