bărbunc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBÚNC s. n. 1. (
Înv. și
reg.) Numele unui dans (ostășesc) care în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodia după care se executa acest dans.
2. (
Înv.) Înrolare în armată; recrutare. – Din
germ. Werbung.bărbunc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bărbúnc s. m. –
1. (
Trans.) Înrolare în armată, recrutare, prin organizare de baluri și oferire de băuturi. –
2. Dans popular. –
Var. berbunc(ă), verbunc(ă), berbunță. Germ. Werbung „înrolare” (Borcea 177); întrodus în
Trans., prin administrația austriacă (
sec. XVIII).
bărbunc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRBÚNC s. n. 1. (
Înv. și
reg.) Numele unui dans (ostășesc) și melodia după care se execută.
2. (
Înv.) Înrolare în armată, recrutare (în timpul căreia se executa dansul de mai sus). –
Germ. Werbung.bărbunc (Dicționaru limbii românești, 1939)bărbúnc V.
verbunc.bărbunc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărbúnc (
înv.,
reg.)
s. n.bărbunc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bărbunc n. Tr. horă jucată cu ocaziunea înrolării recruților ardeleni:
haideți, feciori, la bărbunc, să mâncăm carne de junc POP. [Nemț. WERBUNG, înrolare].
bărbunc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRBÚNC s. n. 1. (
Înv. și
reg.) Numele unui dans (ostășesc) care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodie după care se executa acest dans.
2. (
Înv.) Înrolare în armată; recrutare. — Din
germ. Werbung.