bărbos - explicat in DEX

bărbos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

bărbos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bărbos, bărboși, s. m. (cart.) rigă, popă.

bărbos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); nebărbierit. – Din barbă + suf. -os.

bărbos (Dicționaru limbii românești, 1939)
bărbós, -oásă adj. (d. barbă). Care are barbă maĭ ales mare.

bărbos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărbos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bărbos a. 1. cu barba mare și deasă; 2. cui crește barba.

bărbos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). — Barbă + suf. -os.