bărbișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBIȘOÁRĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe (
Alyssum minimum). –
Barbă +
suf. -
ișoară.bărbișoară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRBIȘOÁRĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe
(Alyssum minimum). – Din
barbă +
suf. -ișoară.bărbișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)bărbișoáră V.
bărbușoară.bărbișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărbișoáră s. f.,
g.-d. art. bărbișoárei; pl. bărbișoárebărbișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRBIȘOÁRĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe
(Allysum minimum). —
Barbă +
suf. -ișoară.