bărbioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂRBIOÁRĂ,bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Bărbie + suf. -ioară.
bărbioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂRBIOÁRĂ,bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie.
bărbioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bărbioáră (rar) (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. bărbioárei; pl. bărbioáre
bărbioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂRBIOÁRĂ,bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] — Bărbie + suf. -ioară.