bărbiereală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de
a (se) bărbieri. 2. Fig. Lăudăroșenie, minciună. [
Pr.: -
bi-e-] –
Bărbieri +
suf. -
eală.bărbiereală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de
a (se) bărbieri. 2. (
Fam.) Lăudăroșenie; minciună. [
Pr.: -
bi-e-]
bărbiereală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bărbiereală, bărbiereli s. f. minciună
bărbiereală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărbiereálă (-bi-e-) s. f.,
g.-d. art. bărbierélii; pl. bărbierélibărbiereală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de
a (se) bărbieri. 2. Fig. Lăudăroșenie, minciună. [
Pr.:
-bi-e-] —
Bărbieri +
suf. -eală.