bărbier - explicat in DEX

bărbier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.

bărbier (Dicționar de neologisme, 1986)
BĂRBIÉR s.m. Frizer. [< it. barbieri].

bărbier (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bărbiér (bărbiéri), s. m. – Frizer. – Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul ngr. μπαρμπέρις (sec. XVII). Cf. tc. berber (› mr., megl. birber), bg. berberin. – Der. bărbiereasă, s. f. (nevastă de bărbier); bărbieresc, adj. (de bărbier); bărbieri, vb. (a rade barba; în arg., a minți, a scorni brașoave); bărbierie, s. f. (frizerie; în arg., brașoavă, minciună).

bărbier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BĂRBIÉR s. n. frizer. (< it. barbiere)

bărbier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ◊ Compus: (înv.) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Pr.: -bi-er] – Ngr. barbéris (<it.).

bărbier (Dicționaru limbii românești, 1939)
bărbiér m. (it. barbiere, de unde și ngr. barbéris; fr. barbier). Cel ce rade barba și tunde păru. Fig. Mare lăudăros, mare palavragiŭ. – Barb. coafor saŭ frizer.

bărbier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bărbiér (-bi-er) s. m., pl. bărbiéri

bărbier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bărbier m. cel ce taie sau rade barba, cel ce tunde părul. [It. BARBIERE, printr’un intermediar grec modern].

bărbier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] — Din ngr. barbéris.