bănuțel - explicat in DEX

bănuțel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.

bănuțel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Din bănuț + suf. -el.

bănuțel (Dicționaru limbii românești, 1939)
bănuțél m., pl. eĭ (b. bănuț). Pl. bănuți, părăluțe, o plantă erbacee din familia compuselor, cu frunze mici și rătunde și cultivată și ca plantă ornamentală (bellis perennis).

bănuțel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bănuțél (rar) s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii

bănuțel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). — Bănuț + suf. -el.