bănișor - explicat in DEX

bănișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂNIȘÓR¹, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban¹. – Ban¹ + suf. -ișor.

bănișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. Boier subaltern al banului². – Ban² + suf. -ișor.

bănișor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BĂNIȘOR, com. în jud. Sălaj; 2.667 loc. (1991).

bănișor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂNIȘÓR¹, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban¹.

bănișor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. (Înv.) Subaltern al banului² (care judeca procesele de mai mică importanță). – Din ban² + suf. -ișor.

bănișor (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) bănișór m. (d. ban 1). Vechĭ. Judecător rural ambulant dependent de banu Craĭovei, apoĭ și de domn în restu Țăriĭ Românești. – Bănișoriĭ se numeaŭ și banĭ de județ șĭ aŭ fost desființațĭ de Const. Mavrocordatu, care a dat atribuțiunile lor celor cincĭ ispravnicĭ.

bănișor (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) bănișor m. (d. ban 2). Fam. Ban, para: are bănișorĭ la pungă!

bănișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bănișór s. m., pl. bănișóri

bănișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bănișor m. ban mărunt; 2. fam. bani: are bănișori.

bănișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂNIȘÓR¹, bănișori, s. m. Diminutiv al lui ban¹. — Ban¹ + suf. -ișor.