bănicioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂNICIOÁRĂ,bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.
bănicioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂNICIOÁRĂ,bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță.
bănicioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bănicioáră s. f., g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre
bănicioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂNICIOÁRĂ,bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). — Baniță + suf. -ioară.
bănicĭoară(Dicționaru limbii românești, 1939) bănicĭoáră f., pl. e. Baniță mică.