bănet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNÉT s. n. Bani
1 mulți; avere mare în bani
1; bănărit. –
Ban1 +
suf. -
et.bănet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂNÉT s. n. Bani mulți; avere mare în bani. – Din
ban1 +
suf. -et.bănet (Dicționaru limbii românești, 1939)bănét n., pl.
urĭ. Fam. Mare sumă de banĭ, părălet.
bănet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bănét s. n.bănet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bănet n. mare sumă de bani, avere mare.
bănet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂNÉT s. n. Bani
1 mulți; avere mare în bani
1; bănărit. —
Ban1 +
suf. -et.