bănesc - explicat in DEX

bănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂNÉSC¹, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani¹; în bani¹; relativ la bani¹. – Ban¹ + suf. -esc.

bănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

bănesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂNÉSC¹, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani¹, în bani; relativ la bani. – Din ban¹ + suf. -esc.

bănesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. (Înv.) De ban²; al băniei. Panduri bănești (ODOBESCU). – Din ban² + suf. -esc.

bănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) bănésc, -eáscă adj. (d. ban). De ban, de banat: soldați bănești. Pecuniar, financiar: chestiunĭ băneștĭ.

bănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) bănésc v. tr. (d. ban 1). Fac ban (boier). Zic cuĭva „ban”. V. intr. Trăĭesc ca un ban. Vechĭ. (d. ban 2). V tr. Jăfuiesc de banĭ, sfănțuiesc. Trans. Fam. A bani banĭ, a face (a scoate) banĭ (parale).

bănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

bănesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bănesc a. 1. de Ban: o mulțime de panduri bănești OD.; 2. de bani: afaceri bănești.

bănesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂNÉSC¹, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani¹; în bani¹; relativ la bani¹. — Ban¹ + suf. -esc.

bănesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. — Ban² + suf. -esc.