băndurică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂNDURÍCĂ,băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură1. – Bandură1 + suf. -ică.
băndurică(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂNDURÍCĂ,băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură1.
băndurică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) băndurícă (reg.) s. f., g.-d. art. băndurícii; pl. bănduríci
băndurică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂNDURÍCĂ,băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură1. —Bandură1 + suf. -ică.