bălăștioagă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLĂȘTIOÁGĂ,bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoagă. – Et. nec.
bălăștioagă(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLĂȘTIOÁGĂ,bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă.
bălăștioagă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bălăștioágă (reg.) (-tioa-) s. f., g.-d. art. bălăștioágei; pl. bălăștioáge
bălăștioagă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLĂȘTIOÁGĂ,bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă. — Et. nec.