bălănuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLĂNÚȚ, -Ă,bălănuți, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uț.
bălănuț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLĂNÚȚ, -Ă,bălănuți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Din bălan + suf. -uț.
bălănuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe
bălănuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLĂNUȚ, -Ă,bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. — Bălan + suf. -uț.