bălăngănitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește. –
Bălăngăni +
suf. -
tor.bălăngănitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește. – Din
bălăngăni +
suf. -(i)tor.bălăngănitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bălăngănitór (rar)
adj. m.,
pl. bălăngănitóri; f. sg. și
pl. bălăngănitoárebălăngănitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. —
Bălăngăni +
suf. -tor.