bălăngăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă; la
pers. 3) A suna (tare).
2. Refl. și
tranz. A (se) bălăbăni (
1). –
Balang +
suf. -
ăni.bălăngăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă) A suna (tare).
2. Refl. A se bălăbăni (
1). – Din
balang.bălăngăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bălăngăní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bălăngănésc, imperf. 3
sg. bălăngăneá; conj. prez. 3
să bălăngăneáscăbălăngăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la
pers. 3) A suna (tare).
2. Refl. și
tranz. A (se) bălăbăni (1). —
Balang +
suf. -ăni.