bălălăi - explicat in DEX

bălălăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

bălălăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). – Onomatopee.

bălălăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). — Formație onomatopeică.

bălălăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bălălăì v. Mold. V. bănănăì: să bălălăești ca într’un suman AL.