bălăiel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLĂIÉL, -IÁ, -ÍCĂ,bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Bălai + suf. -el.
bălăiel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLĂIÉL, -IÁ, -ÍCĂ,bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -el.
bălăiel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bălăiél (rar) adj. m., pl. bălăiéi; f. bălăícă, pl. bălăiéle
bălăiel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLĂIÉL, -IÁ, -ÍCĂ,bălăiei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. — Bălai + suf. -el.