bălăbăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. –
Bălăbăni +
suf. -
eală.bălăbăneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată. – Din
bălăbăni +
suf. -eală.bălăbăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bălăbăneálă s. f.,
g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănélibălăbăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. —
Bălăbăni +
suf. -eală.