băltăreț - explicat in DEX

băltăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. Din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

băltăreț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
băltăreț, eață, băltăreți, -e, s. m., s. f., adj. 1. naiv, credul. 2. străin.

băltăreț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ (‹ baltă) adj., subst. 1. Adj. Din regiunea bălților. 2. S. n. art. Vînt local, cald și umed, care suflă din primăvară pînă în toamnă dinspre S (mai ales în SE țării) în reg. bălților Dunării. 3. S. m. Rasă primitivă locală de porci, pe cale de dispariție, din lunca inundabilă a Dunării.

băltăreț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. O parte din fân... era băltăreț (SLAVICI). ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Din baltă + suf. -ăreț.

băltăreț (Dicționaru limbii românești, 1939)
băltăréț, -eáță adj. pl. ețĭ, ețe (d. baltă după pădureț. De baltă: păsărĭ băltărețe). Subst. Locuitor de la baltă. S.n. Vîntu cald și ploĭos de sud (Munt.) saŭ de est [R.S.]. V. vînt.

băltăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltăreț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băltăreț a. de baltă, de lângă baltă. ║ m. 1. locuitor de pe lângă bălți; 2. vânt căldicel ce bate dinspre bălți și aduce ploaie.

băltăreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. — Baltă + suf. -ăreț.