băltăgel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLTĂGÉL,băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.] – Baltag + suf. -el.
băltăgel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLTĂGÉL,băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.]
băltăgel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle
băltăgel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLTĂGÉL,băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.