băltos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți;
p. ext. mlăștinos, mocirlos. –
Baltă +
suf. -
os.băltos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți;
p. ext. mlăștinos, mocirlos. – Din
baltă +
suf. -os.băltos (Dicționaru limbii românești, 1939)băltós, -oásă adj. Plin de bălți, palustru:
locurĭ băltoase.băltos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băltós adj. m.,
pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoásebăltos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)băltos a. acoperit de bălți:
loc băltos.băltos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți;
p ext. mlăștinos, mocirlos. –
Baltă +
suf. os.