băltoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLTÓI, băltoaie, s. n. Baltă (mare); băltău. –
Baltă +
suf. -
oi.băltoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLTÓI, băltoaie, s. n. Baltă (mare). – Din
baltă +
suf. -oi.băltoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băltói (rar)
s. n.,
pl. băltoáiebăltoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLTÓI, băltoaie, s. n. (Rar) Baltă (mare); băltău. —
Baltă +
suf. -oi.