băltoacă - explicat in DEX

băltoacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. -oacă.

băltoacă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă cu apă murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid vărsată pe jos. [Var.: băltoágă s. f.] – Din baltă + suf. -oacă.

băltoacă (Dicționaru limbii românești, 1939)
băltoácă și -oágă (oa diftong), f. pl., e. Baltă mică: o băltoagă de apă de ploaĭe pe drum, de sînge.

băltoacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce

băltoacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băltoacă f. baltă mică și adâncă.

băltoacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] — Baltă + suf. – oacă.