băltiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. –
Baltă +
suf. -
iș.băltiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Din
baltă +
suf. -iș.băltiș (Dicționaru limbii românești, 1939)băltíș n., pl.
urĭ Od. Loc băltos.
băltiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băltíș (rar)
s. n.,
pl. băltíșuribăltiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)băltiș n. baltă mică formată de ploi:
băltișurile Dunării OD.
băltiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. (Rar) Teren băltos. —
Baltă +
suf. -iș.