băliuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLIÚȚĂ,băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uță.
băliuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLIÚȚĂ,băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie.
băliuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) băliúță (reg.) (-li-u-) s. f., g.-d. art. băliúței; pl. băliúțe
băliuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLIÚȚĂ,băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] — Balie + suf. -uță.